Aptitudinea muzicala

Voi publica cateva randuri din lucrarea "Aptitudini si talente" a domnului Stefan Zisulescu. Este interesant de stiut cum actioneaza sunetul, armonia pentru starile sufletesti ale omului.

Aptitudinea muzicală

"Nu există popor care să nu cunoască sau să nu fi cunoscut muzica, fie într-o formă simplă, fie într-o formă evoluată, ca efect al unei cultivări sistematice. De la tam-tam-urile primitivilor până la marile creaţii simfonice, muzica s-a bucurat de o apreciere unanimă, prin caracterul ei înălţător, prin emoţiile intense pe care le declanşează în sufletul omului. Ea este una dintre cele mai răspândite arte,producând răscoliri adânci sau emoţii înălţătoare, veselie sau melancolie, nu numai omului aflat pe o treaptă superioară de cultură şi civilizaţie, ci şi celui care are de parcurs un drum lung de parcurs până să ajungă la acest stadiu. Omul a cântat întotdeauna, fie în orele de odihnă, fie în cele de muncă, manifestându-şi atât stările sufleteşti de natură afectivă, cât şi preocupările, gândurile, ideile. Muzica este un mod specific de reflectare a realităţii, prin tonus melodic, prin redarea unei structuri şi înlanţuiri de sunete ingenios armonizate.

Aptitudinea muzicală este o însuşire a personalităţii care face posibilă efectuarea cu succes a activităţii muzicale. O persoană cu aptitudine muzicală manifestă interes şi înclinaţie deosebită pentru muzică, fredonează melodii, cântă, învaţă cu uşurinţă cântecele auzite, manifestă dorinţa de a cunoaşte cât mai multe date din domeniul muzical. Talentul muzical constă în dezvoltarea aptitudinii muzicale la un nivel superior, caracterizat prin originalitate şi capacitate creatoare. Când o persoană reuşeşte să creeze muzică originală, cuceritoare, răscolitoare, exprimând idei, sentimente şi dorinţe profund umane, suntem în prezenţa unui evident talent muzical. Unii oameni rămân la stadiul aptitudinii muzicale, pe când alţii, depunând o muncă intensă şi sistematică, devin talente muzicale, creatori.

Nu orice creaţie indică însă prezenţa talentului muzical, ci numai acelea care se desting prin originalitate şi profunzime, prin capacitatea de a exprima idei, sentimente,idealuri şi năzuinţe nobile.

Din punct de vedere afectiv persoana înzestrată muzical se caracterizează prin sensibilitate deosebită, adică prin trăirea puternică, de o mare intensitate a muzicii, simţind nevoia de a percepe şi a avea emoţii cât mai variate şi mai profunde. Talentul muzical dispune în plus de o forţă neobişnuită, de influenţare, declanşând în sufletele ascultătorilor stări emoţionale foarte intense. Sensibilitatea muzicală este însă asociată cu înţelegerea conţinutului de idei al      

partiturii sau al frazei muzicale, muzica fiind o modalitate superioară de a exprima idei,  sentimente, idealuri. Ascultătorul rămâne indiferent, rece la interpretarea unui cântăreţ lipsit de sensibilitate şi se entuziasmeazî atunci când acesta reuşeşte să-şi transmită fluidul său afectiv. Acelaşi lucru este valabil şi pentru dirijor, care cucereşte şi entuziasmează publicul. Stăpânind perfect partitura, pătrunzându-i sensul, el îi dă o nouă viaţă, dominând în acelaşi timp orchestra cu prestigiul şi autoritatea sa."